„Albastru confort-telefonul“
Ceea ce am vrut să spun întotdeauna ...
…. dar nu am făcut-o niciodată ….
În pandemia actuală, oamenii mor la secţiile de terapie intensivă, mor subit în urma accidentelor, prin atac de cord sau prin sinucidere. Oamenii mor, fără posibilitatea de a ne lua rămas bun de la ei. Moartea este un caz grav, un caz grav în fiecare viaţă omenească. Moartea este un caz grav în toate religiile şi societăţile şi baza oricărei filozofii şi psihologii serioase. Cazuri de deces există în toate momentele şi la fel şi suferinţa ulterioară a rudelor.
În Japonia, la zece ani după tsunami, în urma căruia au murit subit aproximativ 20.000 de oameni, Itaro Susuki a instalat în grădina sa, o cabină telefonică veche, neconectată. El o numeşte „Telefonul vântului“. Oamenii din regiune, care au pierdut în tsunami una sau mai multe rude, vin la această cabină telefonică şi spun în telefon, ceea ce doresc să le mai spună oamenilor, care au fost smulşi brusc din viaţa lor. Aici se poate plânge fără inhibaţii. Există şi un caiet, în care urmaşii doresc să scrie ceva. Eu numesc acest ritual de împăcare cu persoanele decedate „Telefonul albastru“. Albastru este o culoare spirituală.
Moartea unui om schimbă viaţa rudelor în modul cel mai radical. Dacă un om moare subit sau îşi ia viaţa cu propriile mâini, rudele rămân deseori într-o stare de apatie, într-o durere adâncă. Lipsesc cuvintele pentru un rămas bun conciliant. Rămâne ceea ce nu s-a putut spune, rămân lacrimile neplânse. Dacă lipseşte ocazia de a ne lua rămas bun de la un om, atunci pobilitatea de a spune cuvinte de mulţumire, de împăcare, de despărţire, devine mult mai importantă.
SĂ SPUN CEVA, să pot să spun în sfârşit ceva, care zace tacit, a rămas în mine şi care pătrunde deseori apăsător în conştiinţa mea, de la moartea unei persoane dragi mie, apropiate, acesta este scopul „Telefonului albastru”.
Aici vorbitorul îşi aude propria voce – un aspect foarte important, deoarece: “Vocea omului conduce întotdeauna către sine însuşi şi simultan, în afara sa” (Arnold Mettnitzer, psihoterapeut şi teolog). Să-ţi auzi propria voce, înseamnă, să-ţi asculţi propria existenţă, cea mai intimă, pentru a vorbi din sursa Eu-lui către Tine, acel Tu, căruia doresc, trebuie să-i spun ceva. Cu cât spun mai conştient şi cu voce tare ceea ce mă apasă şi mă împinge, cu atât mai vindecătoare poate să fie această convorbire. Dacă acest Tu caută împăcarea în mine, este suficient deseori un MULŢUMESC, rostit în mod conştient, pentru ceea ce a fost şi pentru ceea ce este. Acesta soluţionează un conflict, o tensiune, prin care eu pot să TE întâlnesc sau chiar pot să întâlnesc o altă persoană, sufletul persoanei decedate. Omul îndurerat va deveni prin Tu, persoana conştientă, Eu-l împăcat. Abordarea în mod conştient a persoanei decedate va amplifica puterea de autovindecare.
Persoanei decedate, persoanei dragi mie nu i se poate spune „Te-am iubit mereu!“ Aceste cuvinte sunt trecătoare. Această propoziţie nu eliberează. Propoziţia trebuie să fie: „Te iubesc! Acum!“
Apropiere şi rămas bun - poţi să priveşti din nou înainte, să trăieşti din nou. În Japonia înseamnă „Pot să încredinţez vântului durerea mea.“ Se poate desfiinţa în acest mod tabu-ul, că fiecare moarte însoţeşte conştiinţa noastră.
Martin Buber a scris: “Omul devine Eu prin Tine”.
Sfaturi practice pentru instalarea unui „Albastru confort-telefonul:
Un pliant cu o informaţie scurtă referitoare la scopul „Telefonului albastru“ trebuie distribuit/prezentat la o ocazie adecvată. Ca recuzită sunt necesare; Un telefon aparat/ telefon celular (vechi) neconectat. O masă, un fotoliu - o posibilitate pentru scriere cu hârtie/caiet, creioane. „Telefonul albastru“ trebuie să poată fi utilizat fără niciun fel de tulburări şi în mod protejat. Într-o încăpere proprie sau într-o încăpere mobilată provizoriu în acest scop, sau o cabină telefonică amplasată în aer liber.
Gottfried Löcker, Viena, octombrie 2021
Informatii disponibile si în următoarele limbi:
Germană, engleză, franceză, spaniolă, italiană, maghiară, croată, turcă, poloneză
